M-aș muta într-o țară unde e numai toamnă

Anotimpuri uitate pe birou...

...am și uitat că tot în anotimpul ăsta imperfect suntem.
- La ce te așteptai de la mine?
Iarna: Să-mi ții ninsorile în palme!
Primăvara: Să-mi poluezi cerul cu versurile tale!
Vara: Să nu mai comentezi cât de imperfectă sunt pentru tine!
Toamna: Nu mă așteptam la nimic, pentru că tu mă așteptai pe mine!
- Grozav lucru! mai e și inteligentă pe deasupra, cu tot cu frunzele ei. Oricum, încă stau la gară să o aștept, sincer mi-e dor sa-i car bagajele cu ploi, să stăm în paturi alăturate, să îi privesc naivitatea...
Mai poartă și o pălărie mov să își ascundă gândurile verzi, de parcă nu aș cunoaște-o atât de bine. Îmi întorc capul, urechile mele o iau razna! Se plânge că vrea un blog, cuvinte unele peste altele, nesigură de modul în care crengile îi arată drumul... mă inspiră, de-a dreptul!
I-aș da titlul de: ''Anotimp asiatic în mijlocul verii''. Am nevoie de oameni care pot visa lucruri care nu există, iar ea îmi fură somnul... mă i-a prin surprindere! De multe ori stă ca o seară plictisită, căutându-se pe sine, căzându-i florile pe jos... le adun, le pun în sticle la murat să ne păstrăm silueta.

Додајте натпис

Se îmbracă ca o toamnă uitată, își acoperă bine gâtul... și hai să facem un micropoem:
-Știai că fluturii de ploaie te caută?
-Dacă timpul ar fi frunze...
-...m-ai picta în roșu
-Asiatică mai ești!

P.S. Azi ne-am înnoit legământul prieteniei!
30.07. 2013

Sfârșitul ne prinde împreună...